Totalul afişărilor de pagină

joi, 18 august 2011

Memento mori

Sunt lucruri pe care le putem schimba, lucruri pe care nu le putem schimba, lucruri pe care le iubim si lucruri pe care le dispretuim... Ca sa poti sa faci un lucru trebuie respectate urmatoarele etape:

1. sa-ti doresti sa faci lucrul respectiv
2. sa crezi ca poti sa faci lucrul respectiv
3. sa fii capabil sa-l faci
4. sa actionezi in consecinta

Viata e prea scurta si nu e timp sa ne gandim daca sa facem sau nu lucrurile pe care le iubim. Trebuie sa nu ne pierdem timpul cu lucrurile pe care nu le putem schimba sau cu lucrurile pe care le dispretuim! Trebuie sa invatam din greseli, sa ne regasim si sa ne bucuram de viata! :))


Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."

Glossa (M. Eminescu)

luni, 9 mai 2011

Vis frumos, cosmar sau realitate?

Ceasul suna de dimineata.. ma trezesc si nimeni nu este acasa, nimeni nu este in bloc si nimeni nu este pe strada. Orasul este gol... Nimic nou in acest sens. Decid sa plec din oras.. sa merg undeva, nicaieri si oriunde. Ma urc in masina, merg sa alimentez la o benzinarie. Dupa ce fac plinul si las banii aferenti ma sui in masina si pornesc la drum.

Merg, merg si tot merg, pana cand la un moment dat ma prinde oboseala si fiind deja noapte decid sa dorm putin pentru a-mi continua mai tarziu drumul. Cand m-am trezit soarele rasarea si pentru prima oara dupa foarte mult timp am avut impresia ca nu mai sunt singur... mai era cineva cu mine.. un sentiment care imi spunea ca trebuie sa ajung undeva, ca trebuie sa ma dau jos din masina si sa merg,sa merg si sa tot merg.

Dupa cateva ore de mers am ajuns intr-o pajiste cu o iarba grasa, iarba pe care o mai vazusem doar in Irlanda. Eram iar singur.. sentimentul ma parasise, semn ca am ajuns la destinatie. Poate ca peisajul era divin.. insa mie nu-mi spunea nimic, pentru mine n-avea nicio valoare... era doar lumina si era doar foarte, foarte mult verde: pajiste cu iarba verde si in departare o padure verde. Linistea apocaliptica parca transforma o imagine linistitoare, de acalmie in una care iti creaza o stare de nervozitate. Absolut totul era neclintit. Pana si vantul ramasese blocat... pana si lui ii era teama sa-si expuna maretia si puterea si parca se ascunsese conform principiului ”capul plecat, sabia nu-l taie”.

Fac cativa pasi inspre padurea ce se vedea in departare si parca de nicaieri apare o buturuga pe care statea un preot batran, cu barba alba si aparent slabit care imi facea semn sa merg catre el. Deodata s-a nascut in mine un sentiment pe care nu-l mai cunoscusem... cred ca era bucuria ajunsa la paroxism. Vantul incepe si el sa bata rece si aprig... asa cum nu l-am simtit niciodata. Eram extrem de bucuros si mergeam spre preot gandindu-ma: ”Sa fie oare acesta, ultima fiinta vie de pe Pamant?”

Mergeam spre el si deodata un fior ma imobilizeaza asemenea unui venin, bucuria se transforma in teama si timpul se opreste si el la fel de socat. In departare padurea verde devenise o padure uscata iar pe preot era incolacit un sarpe, cea mai spurcata creatura pe care o vazusem vreodata. Nu stiu cum, dar mi-am dat seama ca acelea erau ultimele doua fiinte de pe planeta. Insa ce nu stiam era daca... una era raul si cealalta binele sau daca ambele reprezentau raul pentru ca era clar ca nu aveau cum ambele sa reprezinte binele. Teama ma cuprinsese si cuprinsese intreaga natura si singurul sentiment si gand pe care il aveam era daca sa ma duc la preot si la sarpe sau daca sa ma intorc de unde venisem. Asta se intampla acum foarte, foarte mult timp.. insa abia acum am inteles ce urmari ar fi avut fiecare decizie pe care as fi putut sa o iau... decizie pe care am luat-o de fapt.. si nu doar eu.. ci fiecare dintre noi... de atatea ori in viata!

Multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca pana la capat si felicitari celor care au ajuns la o concluzie.. buna sau rea :D

marți, 25 ianuarie 2011

Jocul destinului

Dintr-o tona de scrum
Se ridica doua fire de fum
Din absolut in derizoriu
Plimbate de acelasi meschin suflu
Se invart in cerc, se torsioneaza si se intind
Se alearga involuntar intr-un joc perfid
Totul sta si evolueaza drastic
Parca ar fi, parca n-ar fi un motiv ludic
Jocul destinului apasa ca intr-o mare farsa
Scrumul fumul si curentul ofera un spectacol tragic
Se completeaza si se contureaza intr-un mod sporadic
Ca dupa un minunat spectacol de artificii
O imagine neagra in care s-a uitat de principii
Fumul dispare, cenusa ramane
Intr-o lumina fara umbre

Autor: io :P

joi, 13 ianuarie 2011

Poezie

”Batranii spun ca apa trece
Si spun ca pietrele raman,

Dar lucrul altfel se petrece

Pe vechiul nostru glob batran.

Ca piatra, orisicat de tare

Se macina si trece stand,

Iar peste trista-i macinare

Doar apele raman curgand”

Florian Pitis

vineri, 31 decembrie 2010

La Multi Ani PART II

Ca sa quotez niste optimisti... "Sfarsitul este aproape"! Evident, in cazul de fata este vorba de sfarsitul unui an plin... s-au intamplat atat de multe lucruri.. dar din pacate memoria imi joaca feste si nu imi amintesc toate detaliile asa cum mi-as dori! A fost un an foarte greu... am terminat facultatea, am intrat la master, am cunoscut oameni noi, am descoperit perceptii si viziuni, mi-am consolidat sau mi-am daramat idealuri... a fost un an care m-a schimbat destul de mult.. acum nu stiu daca este vorba despre o evolutie sau despre o involutie.. nu stiu daca a meritat efortul sau nu.. inca nu-mi dau seama daca tot ce ni se intampla este legat de o soarta bine batuta in cuie care implica si dorintele si obiectivele noastre, daca totul este intamplator sau daca totul depinde doar de noi si de actiunile noastre care sunt independente de un asa numit destin :-??...
Multe lucruri de invatat.. uneori daca nu ai suficienta dexteritate risti sa fii inghitit de viata si sa nu mai gasesti scapare.. sa ajungi intr-un fel de mlastina din care cu cat te chinui mai mult sa iesi cu atat te afunzi mai mult! Dar totusi, cum sa nu te chinui!?.. ca doar trebuie sa scapi cumva!
Important este sa iei decizia cea mai buna in fractiuni de secunda... pentru ca poti sa fii cel mai destept, intelept, etc.. toata viata.. daca esti prost chiar si o secunda se alege praful.
Poti sa privesti viata ca pe un joc.. nu este o problema.. dar sa fii tu cel care stabileste regulile, nu altii pentru tine..

Cateva citate relevante pentru anul ce a trecut:

"A iubi inseamna sa iubeşti ce e de neiubit. A ierta inseamna sa ierţi ce e de neiertat. A crede inseamna sa crezi ce e de necrezut. A spera inseamna sa speri cand totul pare fara speranta."(Gilbert K. Chesterton)

"Gandeste-te cat de greu este sa te schimbi pe tine insuti, si vei intelege atunci ce mici sunt
şansele tale sa ii schimbi pe alţii."
(Jacob M. Braude)

"Omul slab nu poate ierta. Iertarea ii caracterizează pe cei puternici."
(Mahatma Gandhi)

Va doresc ca in noul an sa traiti fiecare zi la intensitate maxima! Sa fiti fericiti.. asta le implica pe toate!

LA MULTI ANI!


luni, 29 noiembrie 2010

La Multi Ani :p

Este o dedicatie pentru toti cei care ma considera prieten cat si pentru cei pe care eu ii consider prieteni! Imi pare rau pentru toate greselile facute fata de voi... si nu vreau iertare.. uneori poate ca e mai bine sa nu fii iertat... chiar imi doresc ca cei fata de care am gresit sa ma urasca pentru ca n-as vrea sa mai gresesc iar fata de ei! Sper ca fiecare sa reuseasca sa priveasca viata cu bucurie! Viata trebuie privita pur si simplu ca o provocare, in care scopul sa fie acela de a fi fericit si de a face tot ce e posibil pentru a-i face fericiti pe cei de langa tine! Conteaza sa privim viata ca pe un dar, nu ca pe o povara... si.. cred ca ar fi trist ca viata sa fie o utopie, pentru ca si-ar pierde ce are ea mai profund, fascinant si durabil: tragedia.
R. Tagore spunea: "Nu te teme de clipa! Asa canta glasul eternitatii."...asa ca trebuie sa privim ca pe un dar fiecare clipa... fie ea buna, rea, placuta, neplacuta.. si nu e prea greu sa faci asta... vba aia... u don't need eyes to see, you need vision :p

Dedicatia care sper sa va gaseasca intr-un moment bun:


"Juste quelques mots pour te dire que tu peux toujours compter sur moi, quoi qu'il arrive, quoi qu'il advienne, je serai toujours a tes cotes por te soutenir et pour t'aider..."



PS

La Multi Ani tuturor celor care poarta numele Sfantului Andrei!
Tot ce e mai bun pentru voi si pentru cei dragi voua!


joi, 25 noiembrie 2010

Realitatea

Fr. Nietzsche considera ca "nu exista fapte, ci doar interpretari"... de aici porneste totul!
Filosofi, oameni de stiinta si nu numai si-au pus tot felul de intrebari pe tot parcursul istoriei.. si au incercat sa dea si raspunsuri. In principiu toate aceste intrebari/raspunsuri s-au raportat la realitate. Problema este ca realitatea este unica pentru fiecare dintre noi si nu asta este cea mai mare dintre probleme... o problema majora este ca realitatea este o substanta maleabila care in functie de interactiunile noastre cu tot ceea ce ne inconjoara prinde diferite forme si in general ea se consolideaza pe parcurs ce inaintam in viata. Dar ce se intampla cand realitatea noastra nu corespunde cu realitatea celuilalt?! Daca stam sa ne gandim ca esenta cea mai intima a existentei este dorinta de putere... atunci rezultatul este un conflict datorat dorintei de a fi in varful ierarhiei sau din dorita de a fi cel mai puternic... dar ce se intampla cand realitatile incep sa se armonizeze si capata puncte comune!? inseamna ca unul a cedat si celalalt si-a adjudecat victoria?! Dar ce se intampla cand cineva are puterea sa modifice realitatea celuilalt?! De ce sa fie condamnati cei care vad persoane care nu exista... daca mai tot timpul oamenii privesc alti oameni vazand altceva decat sunt acei oameni in realitate?!Spre exemplu avem o parere proasta despre cineva si in cele din urma se dovedeste ca a fost o perceptie gresita.. sau invers..

Acum fiecare are impresia ca realitatea lui constituie circumstantele pentru adevarul absolut si ce este si mai grav: din ce in ce mai multi au impresia ca realitatea este o simpla functie a creierului si ca este creata de acesta strict pentru interesul individului... si ca nimic din ce este in jur nu conteaza... individul fiind motivul pentru care universul exista.. si nu invers...

Important este sa gasim valori comune, repere si cel mai important... sa transferam sentimentul de competitie si dorinta de a ajunge in varful ierarhiei din exterior.. in interior... sa ne folosim de setea de succes prin atingerea si pastrarea unui echilibru la nivel de mind body and soul... pentru ca daca de realitatea exterioara nu putem fi siguri, de cea interioara dispunem si o putem evalua oricand...